Cum organizezi munca șoferilor între timpul de lucru, condus și odihnă

Pe scurt

Pentru a organiza corect un șofer, nu este suficient să știi câte ore a condus. Timpul de conducere, timpul de lucru și perioada de disponibilitate/odihnă sunt concepte diferite, reglementate de norme care se suprapun.

Un șofer poate să fi condus puțin, dar să fi acumulat deja multe ore de lucru prin încărcare, descărcare și alte activități. Poate de asemenea să fi petrecut timp în așteptare care, în funcție de condiții și previzibilitate, primește o altă încadrare. Dispecerul trebuie, așadar, să planifice după capacitatea reală a persoanei, nu doar după disponibilitatea camionului.

Trei concepte care nu trebuie confundate

Timp de conducere

Este timpul înregistrat ca perioadă de conducere și reglementat în principal de Regulamentul (CE) 561/2006 pentru vehiculele și transporturile care intră în domeniul său de aplicare.

Timp de lucru

Pentru lucrătorii mobili din transportul rutier, include nu doar conducerea, ci și alte activități desfășurate în serviciul angajatorului: încărcare, descărcare, curățare și întreținere tehnică, formalități și activități legate de siguranța transportului.

Perioade de disponibilitate și odihnă

Legislația distinge între perioadele în care lucrătorul nu este obligat să rămână la locul de muncă, dar trebuie să fie disponibil pentru eventuale apeluri de a începe sau relua conducerea ori alte activități, în anumite condiții, și perioadele de odihnă în care își poate folosi liber timpul.

Timp de lucru mobil

Decretul legislativ italian nr. 234 din 19 noiembrie 2007 transpune în Italia Directiva 2002/15/CE privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier.

Definiția europeană include în mod expres în timpul de lucru:

• conducerea;
• încărcarea și descărcarea;
• curățarea și întreținerea tehnică;
• activități pentru siguranța vehiculului și a încărcăturii;
• formalități administrative direct legate de transport;
• anumite perioade de așteptare în care lucrătorul nu poate dispune liber de timpul său, în special când durata previzibilă a așteptării nu este cunoscută dinainte.

Această distincție este esențială în curți: două ore de așteptare nu înseamnă automat două ore de odihnă.

Timp de conducere și odihnă

Regulamentul 561/2006 stabilește reguli specifice. Printre cele principale, în domeniul obișnuit de aplicare:

• conducere zilnică în mod normal până la 9 ore, extensibilă la 10 ore de două ori pe săptămână;
• maximum 56 de ore de conducere într-o săptămână;
• maximum 90 de ore în total în două săptămâni consecutive;
• după 4 ore și 30 de minute de conducere, o pauză de cel puțin 45 de minute, cu excepția începerii unei perioade de odihnă, cu posibilitate de fragmentare în condițiile aplicabile;
• repausuri zilnice și săptămânale, cu regulile și posibilele reduceri/compensări prevăzute de legislație.

Pachetul Mobilitate a introdus și reguli privind întoarcerea șoferului și repausurile săptămânale, inclusiv interdicția de a efectua repausul săptămânal regulat în vehicul.

Încărcare, descărcare și așteptare

Încărcarea și descărcarea sunt enumerate de Directiva 2002/15/CE ca activități de lucru. Timpul de așteptare poate de asemenea să intre în timpul de lucru atunci când șoferul nu poate dispune liber de timpul său și nu cunoaște în avans durata previzibilă, potrivit criteriilor normei și disciplinei naționale/colective.

Din iulie 2025, legislația italiană privind transportul rutier a modificat și regimul timpilor de așteptare la operațiunile de încărcare și descărcare, introducând o franșiză de 90 de minute pentru fiecare operațiune și un sistem de despăgubire în cazurile și condițiile prevăzute de noul articol 6-bis din Decretul legislativ 286/2005. Este o chestiune economică/contractuală distinctă de încadrarea timpului de lucru, dar practic cele două aspecte se întâlnesc în aceeași curte.

Limite săptămânale ale timpului de lucru

Cadrul rezultat din Directiva 2002/15/CE și Decretul legislativ 234/2007 prevede, în general, un timp mediu săptămânal de 48 de ore, cu posibilitatea de a ajunge la 60 de ore dacă media nu depășește 48 de ore în perioada de referință prevăzută. Există de asemenea reguli pentru pauze și munca de noapte.

Gestionarea concretă depinde și de contractul colectiv, de raportul de muncă și de eventualele derogări admise. Pentru planificarea resurselor umane, compania trebuie să se coordoneze cu consultantul de muncă și responsabilii competenți.

Planifică fără să folosești doar calendarul

Un plan serios ar trebui să arate cel puțin:

• activitățile atribuite;
• orele prevăzute;
• timpul de conducere disponibil;
• repausurile de respectat;
• alte ore de lucru prevăzute;
• eventualele așteptări deja acumulate;
• indisponibilități și concedii;
• întoarceri programate.

Dispecerul nu trebuie să facă manual calcule juridice în fiecare minut, dar trebuie să evite programarea unei a doua activități doar pentru că vede un loc liber în agendă.

Exemplu practic

Un șofer pleacă la 06:00, conduce 2 ore, așteaptă 90 de minute la depozit fără să cunoască dinainte timpul efectiv, participă la operațiunile de încărcare, mai conduce 2 ore și descarcă. La 13:30 poate a condus doar 4 ore, dar ziua sa de lucru conține multe alte activități.

A-i atribui o cursă lungă după-amiaza privind doar orele de conducere poate duce la o planificare incompletă. Trebuie luate împreună în considerare conducerea, timpul de lucru și repausurile.

Listă de verificare pentru dispecer

• Transportul intră sub incidența Reg. 561/2006?
• Câte ore de conducere a efectuat deja șoferul?
• Când este prevăzută următoarea pauză/următorul repaus?
• Câtă muncă din afara conducerii a efectuat deja?
• Au fost clasificate așteptările conform procedurii companiei?
• Planul săptămânal respectă și timpul de lucru?
• Sunt prevăzute întoarcerile și repausurile săptămânale?
• Sunt coerente informațiile din tahograf și din planificare?