DDT și CMR: diferențe practice

Pe scurt

DDT și scrisoarea de transport CMR pot apărea ambele în timpul transportului de mărfuri, dar provin din cadre juridice diferite și îndeplinesc funcții diferite. DDT este legat de reglementarea fiscală italiană a livrării/expedierii bunurilor; CMR privește contractul de transport rutier internațional supus Convenției de la Geneva din 1956.

Întrebarea „pe care dintre ele trebuie să îl folosesc?” fără a cunoaște operațiunea este, prin urmare, incompletă. Pentru unele expediții va fi relevant DDT-ul, pentru altele CMR-ul, iar pentru altele ambele, împreună cu alte documente.

Comparație într-un tabel

La ce servește DDT-ul

DPR 472/1996 a eliminat obligația generalizată a vechiului aviz de însoțire și definește caracteristicile documentului utilizabil în scopurile prevăzute de regimul TVA. DDT-ul conține cel puțin data, datele cedentului și cesionarului, eventualul însărcinat cu transportul și natura, calitatea și cantitatea bunurilor.

DDT-ul este frecvent legat de facturarea amânată, deoarece permite documentarea livrării sau expedierii mărfurilor la care se va referi factura ulterioară în termenele prevăzute de normă.

La ce servește CMR-ul

CMR-ul se înscrie, în schimb, în raportul de transport rutier internațional. Scrisoarea de transport cuprinde un set mai amplu de indicații despre operațiune, iar Convenția reglementează răspunderile părților, rezervele, dreptul de dispoziție, predarea, pierderea, avaria, întârzierea și alte aspecte.

Nu este deci corect să o descriem pur și simplu ca pe o versiune „mai completă” a DDT-ului: este un document dintr-un cadru juridic diferit.

Pot fi folosite împreună?

Da. Să ne imaginăm un producător italian care vinde bunuri unui client francez și însărcinează un transportator să le ducă de la Milano la Lyon. Cesiunea poate fi documentată cu un DDT pentru scopurile aplicabile tranzacției, în timp ce contractul de transport internațional poate fi documentat prin CMR.

Faptul că ambele documente indică descrierea mărfii, părțile și datele nu le face echivalente. Este normal ca unele date să se repete, deoarece sunt necesare pentru funcții diferite.

Ce nu înlocuiesc

Nici DDT-ul, nici CMR-ul nu sunt o listă universală cu tot ce trebuie să fie la bord. În funcție de transport, pot fi necesare:

• documente vamale;
• documentație ADR pentru mărfuri periculoase;
• documente specifice pentru deșeuri;
• licență comunitară sau alte titluri ale transportatorului;
• documente ale conducătorului și vehiculului;
• certificate sau autorizații pentru anumite tipuri de marfă.

De aceea, o IMM ar trebui să organizeze documentația după tipul de transport, nu să se bazeze pe un dosar standard identic pentru fiecare cursă.

Trei exemple

Livrare națională de produse obișnuite

Cedentul poate folosi DDT-ul pentru a documenta livrarea și pentru facturarea amânată. CMR-ul nu intervine dacă lipsește caracterul internațional cerut de Convenție.

Italia–Germania

Dacă sunt îndeplinite condițiile Convenției CMR, scrisoarea de transport CMR este relevantă pentru contractul internațional. Poate coexista cu DDT-ul emis pentru cesiune.

Transport internațional ADR

CMR-ul nu înlocuiește documentația prevăzută de ADR. Expediția poate necesita CMR, documente specifice mărfurilor periculoase și alte formalități.

Listă de verificare pentru a înțelege ce document este necesar

• Este vorba despre o cesiune/expediere de bunuri ce trebuie documentată în scopuri italiene?
• Transportul are loc între două țări diferite?
• Cel puțin una dintre țările implicate este parte la Convenția CMR?
• Marfa este supusă unor regimuri speciale?
• Există operațiuni vamale?
• Este necesară documentarea livrării pentru facturare amânată?
• Documentele conțin date coerente între ele?