DDT: ce este, când se utilizează și ce date conține

Pe scurt

Documento di Trasporto (DDT) este un document prevăzut de legislația fiscală italiană care permite documentarea, printre altele, a livrării sau expedierii bunurilor și poate susține facturarea amânată atunci când sunt îndeplinite condițiile relevante. Nu trebuie confundat cu vechea „bolla di accompagnamento”, a cărei obligație generală a încetat în 1996, cu excepția regimurilor speciale.

Pentru o mică întreprindere de transport, este important mai ales să înțeleagă cine emite DDT-ul, ce date trebuie să apară și de ce nu este corect să îl considere documentul universal al fiecărui transport de mărfuri. În multe servicii, transportatorul primește un DDT pregătit de cedent; în alte cazuri pot fi relevante documente diferite sau suplimentare.

De la nota de însoțire la DDT

DPR-ul italian nr. 472 din 14 august 1996 a încetat, de la intrarea sa în vigoare, efectele dispozițiilor care impuneau în mod general documentul de însoțire a bunurilor aflate în transport prevăzut de DPR 627/1978. A menținut excepții pentru anumite categorii și regimuri specifice, inclusiv produse supuse accizelor sau supravegherii fiscale în cazurile prevăzute.

Această trecere este importantă deoarece, chiar și astăzi, în limbajul curent se vorbește despre „bolla”. Documentul utilizat în mod normal pentru transferurile de bunuri în scopurile descrise de DPR 472/1996 este, în schimb, DDT-ul sau un alt document adecvat cu caracteristicile necesare.

Ce prevede DPR 472/1996

Articolul 1 alineatul 3 din DPR 472/1996 precizează că documentul prevăzut de regulile TVA conține:

• data;
• datele cedentului;
• datele cesionarului;
• datele eventualului însărcinat cu transportul;
• descrierea naturii, calității și cantității bunurilor cedate.

În practică, DDT-urile conțin adesea și alte informații utile: număr progresiv, adrese, motivul transportului, referințe ale comenzii, număr de colete, greutate, transportator, note și semnături. Trebuie însă făcută distincția între informațiile utile din punct de vedere organizatoric și cele cerute de norma fiscală specifică.

Pentru mărfuri sau operațiuni supuse unor reguli speciale pot fi necesare documente diferite sau date suplimentare. Prin urmare, un model DDT standard nu este o listă de verificare universală a conformității pentru orice marfă.

DDT și facturarea amânată

Legătura cea mai cunoscută este cu facturarea amânată. Articolul 21 din DPR 633/1972 permite, pentru transferurile de bunuri a căror livrare sau expediere rezultă dintr-un DDT sau dintr-un alt document adecvat care identifică părțile și are cerințele prevăzute, emiterea facturii în termenele stabilite de normă, cu referire la documentele care dovedesc livrările sau expedierile.

Pentru un transportator, este util să cunoască acest mecanism deoarece DDT-ul poate fi unul dintre documentele predate la preluare și returnate sau arhivate după livrare. Responsabilitatea fiscală pentru emitere și facturare aparține însă subiecților interesați de operațiune și trebuie gestionată împreună cu propriul consultant.

DDT-ul trebuie să călătorească întotdeauna cu marfa?

Nu. Nu ar trebui formulată o regulă generală de tipul „fiecare camion trebuie să aibă întotdeauna un DDT la bord”. DPR 472/1996 a eliminat tocmai obligația generalizată a vechii note de însoțire, cu excepția derogărilor și regulilor speciale.

DDT-ul poate fi emis înainte de începerea transportului sau a livrării și, în funcție de regulile și practica aplicabile, poate însoți marfa ori poate fi transmis prin mijloace adecvate. Ideea centrală este documentarea corectă a operațiunii conform normelor aplicabile, nu simpla existență a unei foi numite „DDT” în vehicul.

Pentru transporturi internaționale, mărfuri periculoase, deșeuri, produse supuse accizelor, operațiuni vamale sau alte categorii speciale, trebuie verificată documentația specifică.

DDT, ordinul de transport și CMR nu sunt același lucru

DDT: apare în principal în contextul fiscal al transferului și circulației bunurilor.

Ordinul de transport: descrie însărcinarea operațională și, după caz, se leagă de contractul de transport.

Scrisoarea de trăsură CMR: documentează contractul de transport rutier internațional atunci când se aplică Convenția CMR și conține mențiunile prevăzute de Convenție.

Prin urmare, într-un transport pot coexista mai multe documente, deoarece îndeplinesc funcții diferite.

Exemplu practic

Un producător de mobilier vinde 20 de colete unui revânzător și însărcinează un transportator să le livreze. Cedentul pregătește DDT-ul cu părțile și descrierea bunurilor. Transportatorul folosește în schimb propriul ordin operațional pentru a planifica vehiculul, șoferul și orele. Dacă transportul ar fi internațional și s-ar încadra în Convenția CMR, s-ar putea adăuga și scrisoarea de trăsură CMR.

Trei documente, trei funcții: nu sunt, prin definiție, duplicate inutile.

Listă de verificare pentru un DDT primit

• Data este lizibilă?
• Cedentul și cesionarul pot fi identificați?
• Este indicat eventualul însărcinat cu transportul, când este relevant?
• Sunt descrise natura, calitatea și cantitatea bunurilor?
• Referința corespunde ordinului operațional?
• Există instrucțiuni sau anomalii care trebuie semnalate înainte de plecare?
• Marfa intră într-un regim care cere documente suplimentare?

Erori frecvente

A numi DDT orice foaie care însoțește marfa. Funcția sa juridică și fiscală depinde de conținut și context.

A spune că DDT-ul este obligatoriu în orice transport. Nu este o regulă universală.

A-l confunda cu CMR-ul. DDT-ul italian și scrisoarea de trăsură CMR se supun unor reguli diferite.

A folosi un model generic pentru mărfuri speciale. ADR, deșeuri, accize sau vamă pot cere documentație specifică.